Are dreptate cine plange mai tare ?
Asa cum spuneam in analiza noastra “Solutia magica pentru stoparea cresterii preturilor la gaze si energie: sa scada consumul”, Guvernul si Autoritatea de Reglementare nu au nici o solutie pentru a amana urmatoarea etapa de liberalizare a pietei gazelor, respectiv majorarea preturilor pentru consumatorii industriali incepand cu data de 1 aprilie.
Va fi o a doua marte neagra, spunea ieri presedintele Interagro, Ioan Nicolae, referindu-se la noua crestere de pret, in sensul in care atat cat a mai ramas din marea industrie se va apropia de colaps. Nu negam impactul major al cresterii tarifelor la utilitati pentru producatorii industriali, dar de aici si pana la catastrofa anuntata (delocalizarea productiei, inchiderea unitatilor, somaj etc) mai e cale lunga.
Industria Romaniei este oarecum diferita de industria europeana, daca ne raportam la pozitia ei in formarea Produsului Intern Brut, in sensul in care media aportului industriei la nivelul PIB din UE este undeva pana in 20%, in timp ce la noi acest procent atinge sau chiar depaseste 30%. Sa nu ne inchipuim astfel ca Romania este o tara industrializata. In nici un caz. Numai ca la noi, industriile mari consumatoare de resurse au supravietuit tocmai pe seama preturilor mici la energie si gaze si, atentie, apartin in majoritate unor investitori straini.
Cimentul, sticla, siderurgia, metalurgia si o parte a petrochimiei au fost de multa vreme privatizate iar controlul statului asupra pretului la utilitati le-a dat posibilitatea noilor actionari sa faca profituri importante multi ani de zile. Aveau si ei in schimb niste obligatii de investitii, respectate insa doar pe alocuri, sau cu jumatate de masura.
Desigur, in spatele acestor industrii stau cateva sute de mii de angajati (in nici un caz 500.000 de mii cum sustin reprezentantii Compirom), de care statul trebuie sa tina seama. Numai ca acesti salariati nu au impartit de nici un fel profiturile cu patronii in vremea in care celor din urma le mergea bine, dar sunt obligati sa imparta pierderile cand acestora le merge prost. Angajatii sunt folositi ca masa de manevra si, paradoxal, nimeni nu vede acest lucru.
Sa ne intoarcem insa la preturi si la impactul lor asupra industriei. Este o realitate ce nu poate fi negata, intreaga Uniune Europeana confruntandu-se cu preturi mari la utilitati. Tintele stabilite de Comisia Europeana in pachetele climatice, pentru reducerea poluarii si introducerea energiilor regenerabile, s-au dovedit a fi un adevarat bumerang pentru intreaga economie europeana, mai cu seama pentru marii consumatori. Nu am vazut insa ca in Germania, Franta sau Italia sa existe atata inversunare impotriva energiilor regenerabile si nici solicitari exprese ca statul sa controleze preturile.
Competitia impusa de Europa si liberalizarea pietelor este cunoscuta si in Romania inca de la momentul aderarii. Cine si-a luat masuri din vreme nu ar trebui sa aiba prea mari probleme acum, sau problemele ar trebui sa fie similare cu cele ale altor tari europene. La noi inca se asteapta interventia statului.
Poate si in alta parte se intampla la fel, numai ca, in acest context trebuie sa stabilim clar cine pe cine subventioneaza. Caci, daca unii se vor bucura de protectie in continuare, iar altii vor plati diferenta de pret atunci inseamna ca nu am facut nimic. Dimpotriva, continuam discriminarea la nivelul consumatorilor, dupa principiul cine striga mai tare are castig de cauza.
Nu spunem ca majorarea preturilor la gaze si energie este binevenita in aceste momente. Niciodata nu este binevenita. Rau este atunci cand controlul se face de catre cineva in detrimentul altcuiva. Asta inseamna ca subiectul ramane deschis.
sursa: energy-center.ro
5 motive pentru care puteti deveni PARTENER Add-Energy Renewable Romania