O noua miscare a izbucnit, cerand renuntarea la poluatorii din combustibili fosili – si Big Green este in vizorul lor. “Puristii vor scoate in evidenta faptul ca niciun mare grup verde nu este curat, deoarece, practic, toata lumea ia bani de la fundatiile construite pe imperii de combustibili fosili". Ilustratie de Belle Mellor

 

Miscarea care cere ca institutiile de interes public sa se debaraseze de posesiunile din combustibili fosili este serios pe rol. S-au deschis consilii in mai mult de 100 de orase si state din SUA, precum si in mai mult de 300 de campusuri, unde elevii sustin proteste, dezbateri si intalniri pentru a pune presiuni pe dotarile din exploatarile de petrol, gaze si carbune.

 

Si, in conformitate cu stindardul "Marea Britanie Fara Combustibili Fosili", miscarea trece acum Atlanticul, cu un impuls major planificat de Oameni si Planeta in aceasta vara. Unele scoli, inclusiv Universitatea College London, au decis sa nu astepte si au deja campanii active de dezinvestire.

 

Desi lansata oficial acum doar sase luni, miscarea poate pretinde deja cateva victorii provizorii: patru colegii din SUA si-au anuntat intentia de a renunta la dotarile lor din stocurile si obligatiunile din combustibili fosili si, la sfarsitul lunii aprilie, 10 orase din SUA si-au asumat angajamente similare, inclusiv San Francisco (Seattle a venit la bord cu luni in urma).

 

Exista inca tot felul de detalii de pus la punct pentru a inaspri aceste angajamente, dar viteza cu care ideea s-a extins arata in mod clar ca au existat unele cereri serioase in aceasta privinta. Pentru a cita declaratia misiunii miscarii Fara Combustibili Fosili: "Daca este gresit sa distrugem climatul, atunci este gresit sa profititam de pe urma acestei epave.

 

Credem ca institutiile de invatamant si religioase, guvernele oraselor si ale statelor si alte institutii care servesc bunului public, ar trebui sa renunte la combustibilii fosili". Sunt mandru ca am facut parte din grupul de la 350.org, care a lucrat cu studenti si alti parteneri pentru a dezvolta campania Fara Combustibili Fosili. Dar acum imi dau seama ca un obiectiv important lipseste de pe lista: organizatiile de mediu in sine.

 

Puteti intelege omisiunea. Grupurile verzi aduna munti de bani in fiecare an, pe baza promisiunii ca fondurile vor fi cheltuite pe o munca ce incearca sa previna incalzirea globala catastrofala. Companiile de combustibili fosili, pe de alta parte, fac tot ce le sta in putere pentru a face catastrofa inevitabila. Potrivit Initiativei de Urmarire a Carbonului, din Marea Britanie (pe a carei cercetare impecabila se bazeaza miscarea de dezinvestire), sectorul combustibililor fosili are de cinci ori mai mult carbon in rezervele sale decat poate fi ars, lasandu-ne totusi o sansa buna de a limita incalzirea la 2C.

 

S-ar presupune ca grupurile verzi ar dori sa faca totul ca banii pe care i-au strans in numele salvarii planetei sa nu fie investiti in companiile ale caror model de afaceri necesita prajirea planetei, si care au sabotat toate incercarile actiunilor climatice serioase, timp de peste doua decenii. Dar, in unele cazuri cel putin, a fost o presupunere falsa.

 

Poate ca nu ar trebui sa fie o surpriza totala, din moment ce unele dintre cele mai puternice si mai bogate organizatii de mediu s-au comportat mult timp ca si cum ar avea o participare in industria petrolului si gazelor. Ele au dus miscarea climatica in puncte moarte in nenumarate randuri: comercializarea carbonului, compensarile de carbon, gazele naturale ca un "pod al combustibilului" – ceea ce au aceste politici in comun este ca au creat iluzia progresului, in timp ce au permis companiilor de combustibili fosili sa pastreze mineritul, forajul si fracturarile hidraulice cu abandon. Am stiut intotdeauna ca grupurile care au impins cel mai mult catre aceste solutii false au primit donatii de la, si au format parteneriate corporative cu, marii emitatori. Dar acest lucru a fost explicat ca o incercare de angajament constructiv – folosind puterea pietei pentru a remedia esecurile pietei.

 

Acum se dovedeste ca unele dintre aceste grupuri sunt literalmente co-proprietari ai industriei ce a provocat criza pe care pretind ca incearca sa o salveze. Iar suma de bani pe care grupurile verzi trebuie sa o investeasca este serioasa. Conservarea Naturii, de exemplu, are 1,4 miliarde $ (900 m £) in valori mobiliare tranzactionate public si se mandreste ca fondul sau bancar este "printre cele mai mari 100 de inzestrari din tara". Societatea Conservarii Vietii Salbatice are o dotare de 377 m $, in timp ce inzestrarea Fundatiei Vietii Salbatice Globale – SUA valoreaza 195 m $.

 

Permiteti-mi sa fiu foarte clar: o multime de grupuri ecologiste au reusit sa evite mizeria asta. Greenpeace, 350.org, Prietenii Pamantului, Reteaua Actiunii Padurilor Tropicale si o serie de organizatii mai mici, cum ar fi Schimbarea Uleiului Internationala si Proiectul Realitatii Climatice nu au dotari si nu investesc in piata de valori. De asemenea, ori nu iau donatii corporative, ori nu iau asupra lor asemenea restrictii oneroase pe care industriile extractive le exclud usor. Unele dintre aceste grupuri detin cateva depozite de combustibili fosili, dar numai pentru a pune bete in roate la sedintele actionarilor.

 

Consiliul Apararii Resurselor Naturale (NRDC) este la jumatatea drumului. Are o dotare de 118 m $ si, in conformitate cu echipa sa de contabilitate, pentru investitiile directe "excludem in mod specific industriile extractive, combustibilii fosili si alte domenii din sectorul energetic". Cu toate acestea, NRDC continua sa detina stocuri in fonduri mutuale si alte active mixte, care nu corespund combustibililor fosili. (Campania Fara Combustibili Fosili face apel la institutii pentru a "renunta la dreptul de proprietate directa si orice fonduri amestecate care includ stocuri publice ale combustibililor fosili si obligatiuni corporative pe termen de 5 ani".)

 

Puristii vor scoate in evidenta faptul ca niciun mare grup verde nu este curat, deoarece, practic, toata lumea ia bani de la fundatiile construite pe imperii de combustibili fosili – fundatii care continua si astazi sa-si investeasca dotarile in combustibili fosili. Este o observatie corecta. Luati in considerare cea mai mare fundatie dintre toate: Fundatia Bill & Melinda Gates. Din decembrie 2012, a avut cel putin 958.6 m $ – aproape un miliard de dolari – investiti in doar doi giganti ai petrolului: ExxonMobil si BP.

 

Ipocrizia este uimitoare: o prioritate a Fundatiei Gates a fost sprijinirea cercetarii malariei, o boala legata intim de clima. Atat tantarii cat si parazitii malariei pot prospera intr-un climat mai cald si au parte din ce in ce mai mult de el. Are cu adevarat sens sa lupti impotriva malariei in timp ce alimentezi unul dintre motivele pentru care ar putea fi raspandita mai feroce in anumite zone?

 

In mod clar nu. Si are si mai putin sens sa strangi bani in numele luptei impotriva schimbarilor climatice, doar pentru a investi acei bani in stocuri pentru, sa zicem, ExxonMobil. Cu toate acestea, este exact lucrul pe care unele grupuri par sa le faca. Conservation International, cunoscut pentru parteneriatele cu companiile petroliere si alti actori prosti (directorul executiv al Northrop Grumman este in consiliul sau de conducere, pentru numele lui Dumnezeu), are aproape 22 m $ investiti in titluri de valoare tranzactionate public si, potrivit unui purtator de cuvant, "nu avem vreo politica de interzicere a investitiilor in companiile energetice".

 

Acelasi lucru este valabil pentru Conservarea Oceanelor, care are 14.4 m $ investiti in titluri de valoare tranzactionate public, inclusiv sute de mii in stocuri de "energie", "materiale" si "utilitati". Un purtator de cuvant a confirmat in scris ca organizatia "nu are o politica de investitii de mediu sau sociala ascunsa". Nicio organizatie nu ar divulga in ce masura stocurile sale sunt in companii de combustibili fosili, sau ar publica o lista cu investitiile sale.

 

Dar, potrivit lui Dan Apfel, director executiv al Coalitiei Inzestrarilor Responsabile, cu exceptia cazului in care o institutie directioneaza in mod special managerii de investitii sa nu investeasca in combustibili fosili, va opri aproape sigur unele stocuri, pentru simplul fapt ca aceste stocuri (inclusiv utilitatile pe baza de carbune) alcatuiesc aproximativ 13% din piata americana, potrivit unui index standard. "Toti investitorii au investit, practic, in combustibili fosili", spune Apfel. "Nu poti fi un investitor care nu a investit in combustibili fosili, cu exceptia cazului in care ai depus un mare efort pentru a nu o face."

 

Un alt grup care pare foarte departe de dezinvestire este Societatea Conservarii Vietii Salbatice. Declaratia sa financiara pentru anul fiscal 2012 descrie o subcategorie de investitii, care include "energie, minerit, foraj petrolier si afaceri agricole". Cat din inzestrarea sa de 377 m $ este tinuta in companii energetice si de foraj? Nu a reusit sa furnizeze aceste informatii, in ciuda cererilor repetate.

 

WWF-SUA mi-a spus ca nu investeste direct in corporatii – dar a refuzat sa raspunda la intrebari privind aplicarea paravanelor de mediu pentru fondurile considerabile in activele mixte. Inzestrarea Federatiei Nationale a Vietii Salbatice obisnuia sa aplice paravane de mediu pentru pentru investitiile sale de 25.7 m $ in valori mobiliare tranzactionate public, dar acum, potrivit unui purtator de cuvant, spune managerilor sai de investitii sa "caute companiile de top din domeniu care implementeaza practici de conservare, de mediu si durabile".

 

Cu alte cuvinte, nu o politica de cesionare a combustibilului fosil. Intre timp, Conservarea Naturii – cel mai bogat dintre grupurile verzi – are cel putin 22,8 milioane $ investiti in sectorul energetic, potrivit declaratiilor sale financiare din 2012. Impreuna cu WCS, TNC a refuzat complet sa raspunda la oricare dintre intrebarile mele, sau sa ofere mai multe informatii despre actiunile sau politicile sale.

 

Ar fi un pic surprinzator daca TNC nu ar investi in combustibili fosili, avand in vedere celelalte legaturi pe care le are cu acest sector. Un mic exemplu: in 2010, Washington Post a raportat ca TNC "a acceptat aproape 10 milioane de dolari in numerar si contributii sub forma de terenuri de la BP si corporatiile afiliate"; printre membrii Consiliului sau de Afaceri se numara BP, Chevron, ExxonMobil si Shell; Jim Rogers , CEO al Duke Energy, una dintre cele mai mari utilitati pe baza de carbune din SUA, se afla in consiliul sau de administratie; si conduce diverse proiecte de conservare care pretind sa "compenseze" emisiile de carbon ale companiilor de petrol, gaze si carbune.

 

Intrebarea despre cesiune ia pe nepregatite aceste grupuri pentru ca de zeci de ani au putut face aceste tipuri de oferte cu poluatorii fara sa se chinuie.

 

Dar acum, se pare ca, oamenii s-au saturat sa li se spuna ca cea mai buna modalitate de a lupta impotriva schimbarilor climatice este de a schimba becurile si de a compensa prin carbon, lasand in pace marii poluatori. Si ei de-abia asteapta sa duca lupta direct cu industria cea mai responsabila pentru criza climatica.

 

Hannah Jones, o studenta dintre organizatorii miscarii de dezinvestire, mi-a spus: "Asa cum colegiul nostru si consiliile universitare ne dezamagesc prin faptul ca nu confrunta activ fortele responsabile pentru schimbarile climatice, la fel este si cu marile grupuri ecologiste corporative. Ne-au dezamagit prin incercarea de a pastra buzunarele lumii curate, in timp ce au refuzat sa ia atitudine fata de puternicele interese care fac intreaga planeta de nelocuit pentru toata lumea".

 

Dar, a adaugat ea, "elevii stiu acum ceea ce comunitatile care se confrunta cu extractiile au stiut de de zeci de ani: ca aceasta este o lupta pentru putere si bani si ca toata lumea – chiar si cele mai mari grupuri ecologiste – va trebui sa decida daca sunt de partea noastra, sau cu fortele ce slabesc planeta".

Nu pare a fi prea mult de cerut. Adica, daca o

rasul Seattle este in procesul de dezinvestire, nu ar trebui si WWF sa faca la fel? Nu ar trebui ca organizatiile de mediu sa fie mai preocupate de riscurile umane si ecologice generate de companiile de combustibili fosili decat de unele riscuri imaginare a portofoliilor lor de stoc? Lucru care ridica o alta intrebare: de ce aduna aceste grupuri atatia bani in primul rand? Daca isi cred proprii oameni de stiinta, aceasta este deceniul crucial pentru a schimba situatia in ceea ce priveste clima. TNC planifica sa construiasca o arca de miliarde de dolari?

 

Unele grupuri, din fericire, raspund la provocare. O miscare mica, dar in crestere, in lumea finantatorilor impinge marile fundatii liberale pentru a-si pune investitiile in conformitate cu misiunile lor declarate – ceea ce inseamna gata cu combustibilii fosili. Este timpul ca fundatiile sa "detina ceea ce detin", spune Ellen Dorsey, director executiv al Fondului Global Wallace. Potrivit lui Dorsey, fundatia ei, care a fost un finantator important al campaniei de cesionare a carbunelui, este acum "99% fara combustibili fosili si va fi complet eliberata pana in 2014".

 

Dar convingerea celor mai mari fundatii de a renunta va fi lenta, iar grupurile verzi – care sunt, cel putin teoretic, responsabile fata de membrii lor – ar trebui sa fie deschizatoare de drumuri. Unele chiar au inceput sa faca acest lucru. Sierra Club, de exemplu, are acum o politica clara de a nu investi in, sau de a nu lua bani de la, companiile producatoare de combustibili fosili (la un moment dat nu a facut-o, lucru care a provocat controverse majore in trecut).

 

Acestea sunt vesti bune pentru investitiile Sierra Club de 15 milioane dolari in titluri de valoare tranzactionate public. Cu toate acestea, organizatia sa afiliata, Fundatia Sierra Club, are un portofoliu mult mai mare – cu  61.7 m $ investiti – si este inca in procesul de elaborare a unei politici de cesiune, potrivit directorului executiv al Sierra Club, Michael Brune. El a subliniat ca "suntem pe deplin increzatori ca ne puteam recupera investitiile la fel de bine, daca nu – mai bine, din economiile emergente energiei curate, decat prin investitiile in combustibilii murdari din trecut".

 

Pentru o lunga perioada de timp, formarea de parteneriate cu poluatorii a fost modul in care grupurile verzi dovedeau ca sunt serioase. Dar tinerii care cer dezinvestirea  - ca si grupurile de baza care lupta impotriva combustibilor fosili oriunde se fac extractii, gauresc, fractureaza hidraulic sau ard – au o definitie diferita legata de seriozitate. Ele sunt serioase in ceea ce priveste castigarea luptei. Si mesajul catre Big Green este clar: taie legaturile cu combustibilii fosili, sau vei deveni unul.

 

 

5 motive pentru care puteti deveni  PARTENER  Add-Energy Renewable Romania

Pentru  a deveni PARTENER  ADD ENERGY ,accesati  sectiunea      

Pentru mai multe detalii accesati sectiunea