In rafala dezvoltarii tehnologiei eoliene din anii 1970, prin anii 1980, un nou design – unii ar spune "inovator"- a fost cel cu o singura pala.

         Desigur, ai nevoie doar de o pala pentru a indeplini functia de strabatere a intregului flux de vant, dar folosim in general doua sau trei pale din motive mecanice.

       Faptul ca ideea nu este atat de nebuneasca precum pare este indicat de experimentul NASA, cu o pala lunga de 15 metri, pe turbina sa de testare la Plum Brook, Ohio, in 1985.

      Doua firme au incercat sa comercializeze acest concept: Messerschmitt-Bolków-Blohm (MBB) si Riva-Calzoni. Firma germana, MBB, a fost descendentul direct al companiei producatoare de aeronave al celui de-al Treilea Reich.

       Desi nu au fost vreodata comercializate cu succes, economia materialelor optime a fost timp de decenii cantecul de sirena ce a ademenit producatorii pe stancile design-ului fragil, cu o lama. Inginerii germani au fost deosebit de susceptibili din cauza tezei de doctorat din 1940, a lui Ulrich Hütter, cu privire la proiectarea turbinelor eoliene ieftine, de inalta performanta.

        Hütter a predat mai multi ani la Universitatea Institutului Stuttgart de Design al Aeronavelor, alaturi de profesorul Franz Wortman, el insusi cunoscut pentru sectiunile paletei, la Institutul de Aerodinamica. Wortman si studentii sai au urmarit filozofia design-ului minimalist a lui Hütter, pana la concluzia sa logica: FLAIR cu o pala, sau Flexible Autonomus 1-Blade Rotor.

        FLAIR

        La mijlocul anilor ´80, Wortman a instalat un prototip FLAIR de 8 metri (26 picioare) in diametru, la punctul de testare al Universitatii de langa Schnittlingen, in Swabian Alps, din sudul Germaniei. Ineditul rotor in vant conducea un generator de 5.1 kW cu inductie de patru poli – de asemenea iesit din comun. Generatorul din versiunea conectata la retea includea o alunecare mare (14 la suta), permitand turbinei sa regleze viteza rotorului intr-un interval variabil ingust, prin utilizarea wati-lor sau a directorului "fly-ball".

        MBB

        Initial dezvoltat pentru compania germana Bowe  de masini de spalat, FLAIR a fost ulterior vandut gigantului MBB. Din acesta, MBB a dezvoltat cele seriile Monopteros 15: turbine cu rotoare de la 12.5 la 17 metri (40-55 ft) in diametru, ce actioneaza generatoare de la 15 la 30 kW. MBB a introdus, de asemenea, o versiune la o scara mult mai mare a FLAIR-ului lui Wortman: Seria Monopteros 50, cu diametrul rotorului de la 47 la 56 de metri (150 – 180 ft), valorificat intre 550 kW si 1 megawatt. Munca celor de la MBB la turbina a incetat in 1986, dupa moartea lui Wortman.

        Riva-Calzoni

        Independent de grupul lui Wortman, Riva Calzoni a dezvoltat propriul design cu o lama. O companie italiana de inginerie grea, Riva Calzoni, a construit 25 de MP5-uri si alte 25 de modele MP7 pana in 1992, cand a abandonat piata turbinelor mici. La mijlocul anilor 1990, un MP5 putea fi gasit la Muzeul Tehnic din Milano.

         Atat MBB cat si Riva Calzoni au constatat ca era mult mai profitabil sa construiesti turbine mai mari pentru parcurile eoliene comerciale, decat turbine mici pentru locuinte din mediul rural. La un moment dat MBB si-a imaginat construirea unor versiuni monstruoase de 5 MW, numite GROWIAN II (Grosse Wind Energie Anlage) de-a lungul coastei Germaniei. Dar MBB finalizat doar trei modele Monopteros 50 de 640 kW, in apropiere de Wilhelmshaven, inainte de a abandona programul. Dintre cele doua firme, Riva Calzoni a avut mai mult succes.

         Riva-Calzoni si-a construit modelul M33 de 350 kW la Bologna si, in cele din urma, a instalat mai mult de 100 in Italia, inainte de a renunta in intregime la abordarea variantei cu o singura pala.

         Orasul central Appenine, al Tocco da Casauria (Pescara), a instalat doua dintre turbinele eoliene Riva-Calzoni, in 1992. Orasul se mandreste cu lucrurile inovatoare facute – primul foraj pentru petrol in Italia (1863) si primele turbine eoliene comunitare.

         Orasul a comemorat instalarea turbinelor eoliene printr-o pictura murala care surprinde turbinele eoliene asupra peisajului rural.

         Turbinele lui Riva-Calzoni au fost inlocuite in 2006 cu doua Enercon E48, proiectul fiind extins in 2009 cuinca doua E48. Cele patru turbine cuprind o instalatie eoliana de 3.2 MW, capabile sa genereze mai mult de 7 milioane kWh anual.

         Galeriea fot o gasiti aici !

5 motive pentru care puteti deveni  PARTENER  Add-Energy Renewable Romania

Pentru  a deveni PARTENER  ADD ENERGY ,accesati  sectiunea    

        Pentru mai multe detalii accesati sectiunea