Nota editorului: Cu zece ani in urma, razboiul din Irak a inceput. In aceasta saptamana, ne vom concentra asupra persoanelor implicate in razboi si vietile care s-au schimbat pentru totdeauna. Antonia Juhasz, un analist al industriei petroliere, este autoarea mai multor carti, printre care "Agenda Bush" si "Tirania petrolului".

       (CNN) – Da, razboiul din Irak a fost un razboi pentru petrol si a fost un război cu castigatori: Big Oil.

       Au trecut 10 ani de cand bombele din Operațiunea “Eliberarea Irakului” au aterizat prima data in Bagdad. Si, desi cea mai mare parte a fortelor coaliției conduse de SUA sunt de  mult plecate, companiile petroliere occidentale doar ce-au inceput.

       Inainte de invazia din 2003, industria interna de petrol a Irakului a fost complet nationalizata si inchisa pentru companiile petroliere occidentale. Dupa un deceniu de razboi, este in mare parte privatizata si cu totul dominata de firmele straine.

       De la ExxonMobil si Chevron la BP si Shell, cele mai mari companii petroliere din Vest au infiintat magazine în Irak. Acelasi lucru l-au facut o multime de companii americane de servicii petroliere, inclusiv Halliburton, firma texana a lui Dick Cheney, pe care a condus-o inainte de a deveni partenerul lui George W. Bush, îin 2000.

       Razboiul este singurul motiv pentru acest tip de acces cautat indelung si recent dobandit.

       Detalii amanuntite: razboiul din Irak, timp de10 ani

       Petrolul nu a fost singurul obiectiv al razboiului din Irak, dar a fost cu siguranta principalul, dupa cum au atestat  personalitatile militare si politice de top din SUA,  in anii de după invazie.

       "Bineinteles ca este vorba despre petrol, nu putem nega acest lucru", a declarat generalul John Abizaid, fostul sef al Comandamentului Central al SUA si al Operatiunilor Militare in Irak, in 2007. Fostul Presedinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan a fost de acord, scriind in memoriile sale, "Sunt intristat ca este incomod din punct de vedere politic de a confirma ceea ce toata lumea stie:. Razboiul din Irak este datorat in mare masura petrolului" Pe vremea aceea Senatorul si acum Secretarul Apararii Chuck Hagel a spus acelasi lucru în 2007:          "Oamenii spun ca nu luptam pentru petrol. Bineințeles ca asta facem".

        Pentru prima data in 30 de ani, companiile petroliere occidentale exploreaza pentru si produc petrol in Irak de la unele dintre cele mai mari domenii petroliere din lume, colectand un profit enorm. Si, desi SUA a mentinut, de asemenea, un nivel destul de consistent al importurilor de petrol din Irak de la invazie, beneficiile nu-si gasesc drumul prin economia Irakului sau a societatii.

        Aceste rezultate au fost, prin proiectare, rezultatul unui deceniu de guvernare a Statelor Unite si presiune din partea companiilor petroliere. În 1998, Kenneth Derr, pe vremea aceea CEO al Chevron, a declarat, "Irakul dispune de rezerve uriase de petrol si de gaz la care mi-ar placea ca Chevron sa aiba acces". Astazi are.

        Exclusiv: Hans Blix in "greseli enorme", in Irak

        In anul 2000, Big Oil, inclusiv Exxon, Chevron, BP si Shell, au cheltuit mai multi bani pentru a-i atrage pe colegii petrolisti Bush si Cheney de partea lor, decat au cheltuit pe orice alte alegeri anterioare. Doar dupa o saptamana din primul mandat al lui Bush, eforturile le-au fost rasplatite, atunci cand a fost format Grupul de Dezvoltare al Politicilor Nationale Energetice, prezidate de Cheney, aducand laolalta administratia si companiile petroliere, pentru a pune la cale viitorul nostru energetic colectiv. In martie, grupul de lucru a revizuit listele si hartile ce definesc intreaga capacitate de productie a petrolului din Irak.

        Planificarea unei invazii militare a fost curâand in curs de desfasurare. Primul secretar al Trezoreriei, al lui Bush, Paul O'Neill, a declarat in 2004, "Deja in februarie (2001), discutia a fost in mare parte despre logistica. Nu de ce (sa invadam Irakul), ci cum si cat de repede."

        In raportul final din mai 2001 (PDF), grupul de lucru a sustinut ca tarile din Orientul Mijlociu ar trebui indemnate "sa deschida zone ale sectoarelor lor energetice pentru investitiile străine." Acesta este exact lucrul care s-a realizat in Irak.

        Iata cum au facut-o.

        Departamentul de Stat al Proiectelor Petroliere ale Irakului si Grupul de Lucru Energetic s-au intalnit din februarie 2002 pana in aprilie 2003 si au ajuns la acordul ca Irakul "ar trebui sa fie deschis pentru companiile petroliere internationale cat mai repede posibil după război."

        Arwa Damon: Irakul se sufoca intr-o mantie de durere

        Lista membrilor grupului nu a fost facuta publica, dar Ibrahim Bahr al-Uloum –care a fost numit ministrul petrolului al Irakului de catre guvernul occupational al Statelor Unite in septembrie 2003 — facea parte din grup, potrivit lui Greg Muttitt, un jurnalist si autorul lucrarii "Fuel on the Fire: Petrol si Politica in Irak-ul ocupat". Bahr al-Uloum incerca sa puna in aplicare obiectivele grupului.

        In același timp, reprezentanti ai ExxonMobil, Chevron, ConocoPhillips si Halliburton, printre altii, s-au întâlnit cu personalul de la Cheney, in ianuarie 2003, pentru a discuta despre planurile pentru industria postbelica a Irakului. In urmatorul deceniu, foști si actuali directori de companii petroliere occidentale au actionat, mai intai, ca administratori ai ministerului de petrol al Irak-ului si apoi ca si "consilieri" ai guvernului irakian.

        Înainte de invazie, mai ramasesera doar doua lucruri în calea companiilor petroliere occidentale ce operau în Irak: Saddam Hussein și a sistemul juridic al națiunii. Invazia a rezolvat problema cu Hussein. Pentru a rezolva cealalta problema s-a vociferat, atat în interiorul cât și în afara administrației lui Bush, ca legile petroliere ale Irakului ar trebui pur si simplu schimbate, prin guvernul de coaliție condus de SUA, din Irak, care conducea tara din aprilie 2003 pana in iunie 2004. În schimb Casa Albă a așteptat, alegând să facă presiuni asupra guvernului irakian nou ales, pentru a schimba legislatia petrolului de la sine.

        A dat Irak nastere Primăverii arabe?

        Această lege a Irak-ului in ceea ce priveste Hidrocarburile, parțial elaborata de către industria petrolieră occidentală, ar bloca națiunea în investiții private străine, în cei mai corporativ-prietenosi termeni. Administrația Bush a împins guvernul irakian, atât în mod public cat și privat, sa aprobe legea. Și în ianuarie 2007, în timp ce “valul”suplimentar de 20.000 de trupe americane a fost finalizat, președintele a stabilit criterii specifice pentru guvernul irakian, inclusiv adoptarea noii legislații a petrolului, pentru a "promova investițiile, unitatea națională și reconcilierea".

        Dar, din cauza opoziției enorme a publicului și a unui parlament recalcitrant, guvernul central irakian nu a reușit să aprobe Legea Hidrocarburilor. Usama Al-Nujeyfi, un membru al comisiei parlamentare de energie, si-a dat demisia chiar, în semn de protest față de lege, declarând că aceasta ar ceda un control prea mare companiilor mondiale și ar "ruina viitorul țării."

         În 2008, cu probabilitatea de aprobare a legii și perspectiva ocupației militare străine in scadere,  pe masura ce alegerile s-au aplanat în SUA și Irak, companiile petroliere au stabilit o ruta diferită.

         Ocolind parlamentul, firmele au început sa semneze contracte care sa prevada accesul și cea mai mare parte din tratamentul favorabil pe care Legea Hidrocarburii l-ar oferi – iar administrația Bush a ajutat la proiectarea modelului de contracte.

         De ce femeile au mai putina libertate după Războiul din Irak

         Dupa ce au parasit birourile, oficialii administrației lui Bush și Obama au lucrat chiar pentru companiile petroliere, în calitate de consultanți, prin prisma eforturilor lor din Irak. De exemplu, compania CMX-Gryphon, a fostului ambasador al SUA in Irak, Zalmay Khalilzad, "oferă companiilor petroliere internaționale și multinaționale un acces fara precedent, înțelegere și cunoștințe despre Irak."

         Noile contracte duc lipsa unei sigurante pe care o noua structură legala ar asigura-o și parlamentarii irakieni au susținut că acestea vin în contradicție cu legislația în vigoare, care presupune un control guvernamental, funcționarea și dreptul de proprietate asupra sectorului petrolier din Irak.

         Dar contractele nu ating obiectivul cheie al puterii sarcinii energetice Cheney: orice in afara privatizarii sectorului petrolier irakian si deschiderea acestuia pentru companiile private straine.

         Ofera, de asemenea, termeni contractuali exceptionali de lungi și mize mari de proprietate si elimina cerintele ca petrolul din Irak sa ramana in Irak, ca societatile sa investeasca castigurile in economia locala sau inchirierea unei majoritati din lucratorii locali.

         Productia de petrol a Irakului a crescut cu mai mult de 40% in ultimii cinci ani, la 3 milioane de barili de petrol pe zi (inca sub recordul din 1979 de 3,5 milioane stabilit de catre companiile de stat din Irak), dar 80% din aceasta este exportata din tara, in timp ce irakienii se lupta pentru a-si satisface nevoile de baza in ceea ce priveste consumul de energie. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut semnificativ, insa ramane printre cele mai scazute din lume si cu mult sub unii din vecinii bogati in petrol ai Irak-ului. Serviciile de baza, cum ar fi apa si energia electrica vor ramane un lux, in timp ce 25% din populație traieste in saracie.

         Spuneti-ne povestea  Razboiului din Irak

         Promisiunea de noi locuri de munca legate de energie in intreaga tara trebuie inca sa se materializeze. Sectoarele de petrol si gaze din ziua de azi reprezinta mai putin de 2% din totalul locurilor de munca, pe masura ce societatile straine se bazeaza pe forta de munca importata.

         Doar in ultimele cateva saptamani, mai mult de 1.000 de oameni au protestat la ExxonMobil si Rusia Lukoil — super-gigantii occidentali ai domeniului petrolier, solicitand locuri de munca si plata pentru terenurile private care au fost pierdute sau deteriorate de operatiunile petroliere. Forta militara a Irak-ului a fost chemata pentru explicatii.

         Satui de firme, o coalitie de conducere a grupurilor societatii civile si sindicatelor irakiene, inclusiv lucratorii petrolieri, a declarat pe 15 februarie ca aceste companii petroliere internationale au "luat locul trupelor straine in compromiterea suveranitatii Irakului" si ar trebui sa "stabileasca o schema de retragere".

         Mai aproape de casa, la o actiune de protest la sediul Chevron a lui Houston, in 2010, fostul ofiter al Armatei Militare US, Thomas Buonomo, membru al Veteranilor din Irak impotriva razboiului, a tinut o pancarta pe care scria, "Draga Chevron: Iti multumim pentru ca ne dezonorezi serviciul" (PDF).

         Da, razboiul din Irak a fost un razboi pentru petrol si a fost un război cu învinsi: poporul irakian si toti cei ce au varsat sange, pentru ca Big Oil sa iasa in fata.

 

5 motive pentru care puteti deveni  PARTENER  Add-Energy Renewable Romania

Pentru  a deveni PARTENER  ADD ENERGY ,accesati  sectiunea      

Pentru mai multe detalii accesati sectiunea