De mai mulți ani, un grup de cercetare portughez a investigat ororile a ceva ce au numit "boala vibroacustica" sau VAD, susținând că aceasta a fost o nenorocire fiziologica datorita expunerii prelungite la infrasunete. În ultimii ani, au afirmat că turbinele eoliene pot provoca aceasta boala.

 

Ce afirmatii fac in legatura cu VAD?

- Productie anormala de colagen si elastina

- Lipsa răspunsului inflamator

- Afectiuni respiratorii

- Tulburări ale sistemului imunitar

- Efecte genotoxice

- Tulburări neurologice

- Boli cardiovasculare

- Ingrosarea pericardica înseamnă, de obicei, îngroșarea concomitenta a valvelor cardiace si a peretilor arterelor coronare, prin urmare aparand riscul de boli cardiac ischemice (Alves-Pereira 2011)

 

Desi, la prima vedere, parea a fi meritul evident a unei portiuni de impacte VAD ca realitate pentru echipajele de zbor militar expuse la infrasunetele 130+ dB pentru zborurile extinse, legătura cu parcurile eoliene și nivelurile imperceptibile de infrasunete pe care acestea le-au emis nu este deloc concludenta.

 

La urma urmelor, infrasunetele măsurate în case sunt de la 10.000 la 1 miliard de ori mai puțin intense decât cele experimentate de echipajele de zbor, în special a celor militare. Marea majoritate a oamenilor din lume sunt expuși la niveluri echivalente cu infrasunetele turbinelor eoliene, zi și noapte, din surse cum ar fi: vântul, traficul și aerul condiționat. Dacă oamenii au fost sensibili la efectele negative a infrasunetelor la nivel fiziologic, este probabil ca evoluția sa fi eliminaț cu mult timp în urmă aceste trăsături, datorita prevalentei infrasunetelor din lumea naturală.

 

Mai multe studii recente au vizat cu precădere cercetarea grupului portughez

 

Principalii cercetatori VAD sunt Dr. Nuno Castelo Branco , descris ca un patolog chirurgical cu specializare in Performanta Omului, Alverca, Portugalia și profesorul Mariana Alves-Pereira, de la Universitatea Lusophone, Lisabona.

 

Prof. Alves-Pereira este de departe cea mai active, facând legătura între parcurile eoliene si sanatate, inclusiv vorbind la conferințe și facand subscrieri la tribunal cu planificarea parcurilor eoliene.

 

Cu mult înainte sa reprezinte o supărare în domeniul energiei eoliene și al sănătății – unde cercetarea lor este in continua dezvoltare și respinsa în mod constant – au fost ca un ghimpe în coasta industriei aviatice . Citind literatura de specialitate pe care o produc , este clar că au insistat mai mulți ani pe tema cererilor de compensare a lucratorilor, probabil in postura de experți martori în instanța de judecată, susținând că nivelurile scăzute ale infrasunetelor mediului profesional au avut efecte nedorite asupra stării de sănătate a solicitanților.

 

Așa cum au afirmat de bunavoie,avem un angajament in curs de derulare pentru a certifica VAD ca o boală profesională, rambursabila prin Compensarea Angajatului. ( Castelo Branco 1999)

 

Cu toate acestea, VAD nu este recunoscuta ca o boala de vreo autoritate. Fara prea multe dovezi medicale în domeniul energiei eoliene, lipsa de dovezi și lipsa de recunoaștere, nu inseamna ca nu apar deseori in instanță.

 

Ca rezultat, cercetatorii aviației medicale din Europa au început sa stabileasca moduri de a evalua și de a testa rezultatele pe care echipa portugheză le-au constatat. La urma urmei , dacă VAD chiar ar cauza modificări fiziologice, atunci aceste schimbări ar apărea atunci când alte persoane le-ar cauta.

 

Primul studiu a evaluat bio-efectele, intr-o gama foarte larga de biomarkere si a fost publicat in 2009, in Jurnalul Scandinav al Cercetarii Clinice si de Laborator, de catre o echipa ce a inclus cercetatori din cadrul Institutului de Servicii Medicale al Apararii Norvegiene al al Medicinei Aviatiei, Departamentul de Cardiologie al Spitalului Universitar Rikshospitalet, Institutul de Medicina Interna al Spitalului Universitar Rikshospitalet, Institutul de Imunologie al Universitatii din Oslo și Spitalul Universitar Rikshospitalet.

 

Ei au efectuat un studiu viguros de control al grupurilor de echipaje pe elicopter si al celor ce nu sunt pe elicopter, cu teste serioase inainte si dupa zborul cu elicopterul, testand mult mai multe elemente de structura celulara si chimie decât orice a facut echipa portugheză. Concluzia?

 

Principalele concluzii ale acestui studiu au fost ca, in ciuda nivelului de zgomot și vibrații, apropiate de nivelul de acțiune recomandat de directivele UE, nu am putut demonstra vreo dovadă a bio-efectelor induse de elicopter, folosind un spectru larg de” endothelial” și biomarkeri inflamatorii.

ȘI

lipsa diferenței dintre echipajul expus la zborurile frecvente si subiectii de control nu sustine influențele majore ale expunerii pe termen lung la frecventele de zgomot și vibrații prezente în elicopter

ȘI

Posibilitatea cea mai probabila este că expunerea la sunet și vibrații nu are efecte fizice vizibile asupra tesutului celular. (J.I. Kasin et al 2009)

 

Deși nu au gasit vreo dovada pentru diferențele dintre echipajele elicopterelor expuse pe termen lung și echipajele care nu sunt pe elicopter, expuse pe termen scurt – in parametrii studiati – au fost de acord că acest studiu a evaluat doar modificările acute și că sunt necesare alte studii pentru a valida pe deplin faptul că nu ar fi avut loc vreo schimbare cronica,

 

Astfel, în 2012, a fost efectuat un alt studiu, în mod specific pentru a evalua efectele cronice. De data aceasta, studiul efectuat a adunat o echipă diferită de experti, adecvata pentru obiectivele studiului, inclusiv reprezentanți ai Institutului de Servicii Medicale a Apararii Norvegiei a Medicinei Aviației, Unilabs A/S și Spitalul Universitar Rikshospitalet și Departamentul Facultatii de Medicină, de Cardiologie.

 

În acest caz, au potrivit echipajul elicopterului cu lucrătorii de birou, ca si grup de control, și au efectuat o scanare CT de înaltă rezoluție, avand doi radiologi medicali ce s-au ocupat de rezultatele dublu oarbe. Dacă VAD chiar ar fi existat, pilotii de elicopter ar fi prezentat ingrosarea pericardului. Din moment ce tehnologia folosită a fost cu mult peste tehnologia utilizată de echipa portugheză și pe mai multe locații de probă, cu siguranta s-ar fi vazut orice problema.

 

Ce au descoperit?

Pe baza scanarilor CT, constatarile noastre nu sustin existenta bolii vibroacustice, unde îngroșarea pericardică este semnul cel mai proeminent.

ȘI

La compararea ingrosarii pericardice medii a tuturor celor șapte locații anatomice din inima tuturor piloților, cu aceleași localizări anatomice obținute ca la lucrătorii de birou, există o diferență de 0,01 mm (elicopter: 1,38 mm, SD 5 0,54 mm; control: 1.37 mm , SD 5 0,33 mm;

 

 Această diferență minoră este sub rezoluția imaginii CT și, prin urmare, poate fi ignorata, nefiind relevanta clinic.

ȘI

În plus, nu a existat vreo corelație între orele de zbor sau vârstă și ingrosarea pericardica.

SI

Constatarile grupurilor portugheze asupra pacienților cu boală vibroacustica nu par a fi preluate din valori normale și acea ingrosare pericardica normală s-ar putea sa fi fost subestimata.

 

Acest ultimo putin este foarte important. Se pare că Alves-Pereira si Castelo-Branco nu au stiut și nici nu știu cât de gros ar trebui să fie pericardul și, aparent, au confundat grosimea normală cu altceva.

 

Grupul portughez a greșit și a facut-o in continuare aproximativ trei decenii. Dovada necesara pentru ca ei să știe că s-au înșelat este deja disponibila de ceva vreme.

 

Deci, cine a facut referinta la lucrarile lor? Ei bine, se pare că singurele lucrări care fac trimitere la studiile lor sunt cele scrise de ei, studii create ca o fațadă de credibilitate pentru plângerile legate de sănătate, a celor anti-eoliene. Prof. Simon Chapman a publicat o evaluare somativa cu referire la lucrarile grupului VAD, în iunie 2013, in Jurnalul Public de Sanatate australian si neo-zeilandez. Concluziile sale ?

 

Dintre cele 35 de lucrari despre VAD, 34 au avut ca prim autor dintr-un singur grup de cercetare portughez. Saptezeci si patru la suta dintre citatele acestor documente au fost auto-citări din partea grupului. ( Chapman 2013)

 

Din moment ce nivelul mediu de auto-citare este de 7 % în domeniul științific, este un semn clar că acestea nu sunt luate în serios de alti oameni de stiinta, iar mana de cercetatori care lucreaza la ele se iau prea în serios.

 

În cele din urmă, de asemenea din lucrarea Prof. Chapman, singura legătură istorica a grupului de cercetare – acum ferm demascata – adica rezultatele despre turbinele eoliene, se rezuma la un studiu de caz a unui singur baiat de 12 ani.

 

VAD reprezinta un bloc din carti de joc, facute din hârtie igienica, pe un jeleu care se misca, si totusi este acceptat ca o bază pentru efectele turbinelor eoliene asupra sanatatii de catre Sarah Laurie, Carmen Krogh, Nina Pierpont și Robert McMurtry, printre multi altii. Fie aceste persoane cu cele mai bune prerogative medicale sunt incompetente la evaluarea literaturii medicale de specialitate, fie sunt orbiți de prejudecata lor împotriva turbinelor eoliene sau sunt în mod intenționat înșelători.

 

 

 

5 motive pentru care puteti deveni  PARTENER  Add-Energy Renewable Romania

Pentru  a deveni PARTENER  ADD ENERGY ,accesati  sectiunea     

        Pentru mai multe detalii accesati sectiunea